Cum s-au născut cele 10 porunci

Dumnezeu coboară pe pământ să-şi aleagă poporul.

Se duce la ţigani:
“Vreţi să fiţi poporul ales?”
“Vrem”
“Dar trebuie să vă dau o poruncă…”
“Dă-ne-o, moşule”
“Să nu mai furaţi.”
“Mersi, moşule, nu ne interesează”

Se duce la italieni:
“Vreţi să fiţi poporul ales?”
“Vrem.”
“Dar trebuie să vă dau o poruncă…”
“Dă-ne-o.”
“Să o lăsaţi mai moale cu femeile.”
“A, nu, mulţumim, nu ne mai interesează”

Se duce la evrei:
“Vreţi sa fiţi poporul ales?”
“Da.”
“Dar trebuie să vă dau o poruncă…”
“Cât costă?”
“?!?!. Păi nu costă nimic….”
“Dă-ne 10 !!!”

Băse la vrăjitoare

Basescu merge sa “consulte” o vrajitoare. Vrajitoarea inchide ochii si ii spune:
– Va vad trecand pe un bulevard foarte mare, intr-o masina decapotabila si lumea strigand de bucurie.

Basescu zambeste si o intreaba:
– Deci multimea este fericita?
– Da, ca niciodata!
– Si oamenii alearga dupa …masina ?
– Da, alearga in jurul masinii, ca nebunii. Politiei ii este foarte dificil sa faca loc masinii.

Continue reading…

Bancul vieţii

În prima zi, Dumnezeu a creat câinele şi i-a zis: “În fiecare zi să stai în uşa casei şi să latri la oricine intră în casă sau trece prin faţa ei. Pentru asta îţi dau 20 de ani de viaţă.” Câinele a răspuns :”E prea mult timp pentru a sta şi a lătra. Ce-ar fi să-mi dai doar zece ani şi să-i păstrezi pe ceilalti zece?” Şi Dumnezeu a fost de acord.

Continue reading…

Români în Barcelona

De trei ani, trei români sunt actori ambulanţi pe “Las Ramblas” în Barcelona

Am făcut şi eu câteva poze pe Las Ramblas în Mai 2008 când am vizitat Barcelona:

barcelona barcelona1 barcelona2

barcelona3 barcelona4 barcelona5

barcelona6 barcelona7 barcelona8

Priorităţile vieţii…

borcanUn profesor de filozofie stătea în faţa studenţilor săi având câteva obiecte în faţa lui. Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început să-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.

Apoi i-a intrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost cu toţii de acord că este plin. Apoi a luat o cutie cu pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur că acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile rămase libere.

Apoi i-a intrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin. Şi au râs. Apoi a luat o cutie cu nisip şi l-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Desigur nisipul a umplut spaţiul rămas liber.

“Acum, spuse profesorul, vreau să recunoaşteţi că aceasta este viaţa voastră. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul de viaţă, sănătatea şi copiii vostrii, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut şi numai ele au rămas, viaţa voastră tot ar fi completă.”

“Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujba, casa şi maşina. Nisipul reprezintă lucrurile mici, care completează restul. Dacă puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele.”

“La fel se desfăşoară şi viaţa voastră: dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucrurile mici, nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante. Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale pentru fericirea voastră. Jucaţi-vă cu copiii voştri, faceţi-vă timp pentru controale medicale, duceţi-vă partenerul la dans.”

“Va rămâne mereu destul timp să mergeţi la servici, să faceţi curat în casă, să daţi o petrecere sau să duceţi gunoiul. Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevăr contează. Stabiliţi-vă priorităţile, restul este doar nisip.”

Un student a luat borcanul, care cu toţi erau de acord că este plin, şi a turnat în el o sticlă de bere. Berea a umplut spaţiile rămase libere şi a umplut cu adevărat borcanul.

MORALA: “Nu contează cât de plină îţi este viaţa, mereu rămâne loc pentru o bere!”